Situatia invatamintului superior si a cercetarii romanesti a suscitat vii discutii, puncte de vedere contradictorii, proiecte de legi care mai degraba au bulversat sistemul decit sa-l readuca pe fagasul normal. Acest climat de incertitudine si provizorat a facut posibile tot felul de ilegalitati si imoralitati sub masca atit de clamatei autonomii universitare. in loc ca acest principiu sa duca la revigorarea vietii academice romanesti, a insemnat decredibilizarea intregului sistem, aruncind in suspiciune pina si institutii sau personalitati al caror prestigiu nu poate fi pus la indoiala. Analizind raportul Romania educatiei, Romania cercetarii, elaborat de Comisia prezidentiala pentru analiza si elaborarea politicilor din domeniile educatiei si cercetarii, vom constata ca se propune mai curind extinderea principiului autonomiei universitare, decit asumarea de catre MECT a rolului de arbitru care sa se concentreze asupra respectarii cadrului legal.
Nu-mi propun sa scriu despre sirul parca nesfirsit de fraude din invatamintul universitar. Subiectul a fost tratat pe larg in paginile acestei publicatii. Voi aborda citeva aspecte legate de cele trei cicluri universitare: licenta, masterat, doctorat.Primul dintre cele trei cicluri are acum o durata de 3 ani, argumentul fiind sistemul Bologna. Se stie insa bine ca acest sistem nu limiteaza durata nivelului licenta la 3 ani, aceasta fiind de 3-4 ani. A fost doar o chestiune de optiune, decizia MECT fiind contestata de voci extrem de autorizate, in momentul discutarii legii privind organizarea ciclurilor de studii universitare.
Sesiuni extrem de incarcate
Efectele acestei decizii se resimt acum la nivelul studentului, care are de facut fata unor sesiuni extrem de incarcate. imi amintesc si acum propriile mele sesiuni, fiecare cu trei, patru maxim cinci examene pe linga cele citeva colocvii dinaintea sesiunii. Acum, pe durata unei luni, studentul are de trecut, la unele specializari, opt-noua examene, programate uneori si de pe o zi pe alta. Se vorbeste mereu de supraincarcarea programelor la nivelul invatamintului preuniversitar, dar niciodata la nivel universitar. Cum ramine cu ideea de calitate in aceste conditii?
Mai mult decit atit: un ciclu de licenta cu durata de 4 ani permitea un ultim semestru mai aerisit de activitati didactice, dind studentului posibilitatea de a se concentra asupra lucrarii de licenta. Ma intreb daca in noul sistem acest lucru va mai fi posibil. O astfel de lucrare va fi perceputa ca o simpla obligatie si tratata ca atare. De aici pina la plagierea altor lucrari sau realizarea unor compilatii fara nici o valoare stiintifica nu va mai fi decit un pas.
Masteratul este exclus de la vechime
Absolventii ciclului I de studii superioare care vor sa-si continue pregatirea optind pentru un masterat cunosc faptul ca, in conformitate cu o hotarire de guvern privind ciclul II de studii universitare, acesta constituie „o baza pregatitoare obligatorie pentru studiile doctorale“. Ce se intimpla insa cu absolventii de masterat care nu se inscriu la doctorat? Ei nu beneficiaza de nici o facilitate dupa 2 ani in plus de pregatire la nivel inalt. Masteratul nu este, in momentul de fata, nici macar evidentiat pe cartea de munca, spre deosebire de licenta si doctorat. Despre sporuri salariale nici nu poate fi vorba. in repetate rinduri, confederatiile sindicale din educatie au solicitat acordarea unui spor pentru absolventii de masterat. Evident ca propunerea a fost sistematic respinsa. O alta varianta ar fi echivalarea ciclului II (cel putin in cazul masteratului didactic) cu definitivarea in invatamintul preuniversitar (mai exact scutirea de examenul propriu-zis, chiar daca nu si de inspectia speciala, de care orice profesor stagiar are parte).
In plus, daca ciclul I de studii universitare absolvit la zi este asimilat stagiului de cotizare in sistemul public de pensii (fiind deci considerat vechime in munca la virsta pensionarii), nu acelasi lucru se intimpla in cazul masteratului. La articolul 38 al Legii 19 din anul 2000 se mentioneaza foarte clar ca de amintita asimilare beneficiaza orice persoana care „a urmat cursurile de zi ale invatamintului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normala a studiilor respective, cu conditia absolvirii acestora“. Conform literei legii, masteratul este exclus de la vechime. Iar, mai nou, este vorba de 2 ani universitari. Cu alte cuvinte, este mai „avantajos“ in Romania daca te opresti la nivelul licentei.
Imi amintesc ideea unei personalitati din mediul academic romanesc care sugera, cu citiva ani in urma, ca trebuie „sa evitam supraeducarea“. imi permit sa nu fiu de acord cu aceasta idee, sau cel putin cu maniera in care a fost formulata. Ca fiecare tinar trebuie sa isi poata continua studiile pina la nivelul la care se simte capabil sa ajunga este un adevar incontestabil. Este insa inadmisibil ca, macar in sectorul bugetar, pregatirea superioara sa nu fie rasplatita pe masura.
Suspiciuni la doctorat
Problema doctoratelor este, la rindul sau, spinoasa: este foarte adevarat ca presa a semnalat nenumarate cazuri de frauda, titluri stiintifice bazate pe plagiat. Dar poate cineva sa afirme ca nu mai exista cercetare stiintifica la nivel inalt in Romania? Eu personal cunosc teze de doctorat in curs de aparitie la edituri prestigioase din Europa. Cunosc conducatori de doctorate care, prin activitatea lor, au fost si sint puncte de reper in cercetarea stiintifica europeana si mondiala. Chiar totul este rau in aceasta tara?
Iar pentru a cunoaste situatia reala a doctoratelor, iata ce prevad normele metodologice in vigoare: dupa avizul favorabil al coordonatorului stiintific, teza trebuie evaluata de o comisie formata din trei referenti (profesori, conferentiari sau cercetatori stiintifici gradul l, din care cel putin doi nu activeaza in cadrul unitatii organizatoare a studiilor doctorale). Sa admitem ca la acest nivel pot interveni interesele de grup.
Dupa sustinere insa, teza trebuie validata de o institutie afiliata MECT. Este vorba de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU). Din pacate, nici chiar aceasta institutie nu a scapat de suspiciuni, desi componenta ei a fost schimbata in 2005, odata cu noua lege de organizare a studiilor universitare, iar din aceasta fac parte personalitati a caror valoare umana si profesionala nu poate fi pusa la indoiala. Pentru ca un titlu de doctor sa fie conferit, se emite un ordin de ministru, in urma avizului favorabil dat de catre comisia mai sus amintita. Cum poate o institutie a statului sa emita un ordin la cel mai inalt nivel daca nu mai avem incredere in nimic si nimeni?
Masura la care comisia prezidentiala, consecventa descentralizarii, s-a gindit vizeaza desfiintarea CNATDCU in ideea responsabilizarii institutiilor organizatoare de studii doctorale. Nu cred ca o asemenea masura ar avea ca efect credibilizarea doctoratelor romanesti. Dimpotriva, as spune. Dupa opinia mea, altele sint problemele ardente ale doctoratului. Trec peste taxa de studiu, generalizata pentru studiile la distanta. Ea se impune, insa in conditiile economice actuale este foarte mare pentru Romania. Se va vedea ca tot banul va triumfa la doctorat (si ma refer strict la taxa de studii) in detrimentul excelentei in cercetare. Dar sigur ca finantarea trebuie cumva asigurata. Problema este ca reducerea studiilor doctorale la trei ani este o greseala, lucru sustinut inca din faza proiectului de lege de profesorul Andrei Marga si nu numai: „doctoratul de trei ani devine, inevitabil, doctorat minor“.
Cit despre indatoririle doctorandului in prima faza de pregatire, aspect esential in ideea unei cercetari de inalt nivel stiintific, acestea se limiteaza la sustinerea de examene si referate. Nu exista, cel putin in cazul doctoratului la fara frecventa, un numar minim de articole pe care cercetatorul ar trebui sa le publice, nu exista obligatia explicita de a participa la simpozioane, congrese sau sesiuni de comunicari. De asemenea, dupa modelul american, doctorandul ar trebui sa fie implicat in activitati didactice – cursuri, seminarii, laboratoare. Lucrul acesta nu se intimpla decit in cazul doctoratelor la zi. Mai mult decit atit: profesorii romani sint acuzati ca nu au la activ, multi dintre ei, articole stiintifice publicate. Adevarat. Sa ne uitam insa la situatia celor mai importante publicatii stiintifice romanesti – cele care apar sub egida Academiei Romane. in ciuda unor eforturi deosebite ale unor colective de redactie din care fac parte personalitati de inalta valoare intelectuala, aceste periodice sint tinute cu mare greutate in viata, eterna problema a finantarilor afectind chiar si cel mai inalt for academic al tarii.
De ce o publicatie nu este cotata ISI?
Cel mai la indemina exemplu este pentru mine cel al publicatiei Revue Roumaine de Linguistique: numarul sau din 2000 a aparut in 2003, numarul din 2003 a aparut in 2005, iar numarul din 2005 a aparut pe la mijlocul anului 2006. Si este vorba de o publicatie care de-a lungul anilor a consacrat nume mari ale lingvisticii mondiale. Pentru a fi cotata ISI, o publicatie stiintifica trebuie sa respecte data aparitiei declarata pe coperta. in conditiile unor asemenea decalaje, cand va putea o astfel de publicatie sa beneficieze de recunoasterea internationala pe care o merita din plin?
Sint lucruri care fie nu se spun, fie sint trecute in plan secundar, atentia fiind artificial deplasata de la starea materiala jalnica a cercetarii romanesti, la pretinsa pasivitate a cercetatorului roman.
Aceste ginduri nu sunt izvorite dintr-un negativism steril. Departe de mine sa fiu refractar la schimbare daca aceasta duce la modernizare. Dar de aproape 18 ani educatia in Romania se afla in zodia schimbarii. Ar fi ideal ca raportul care a stat la baza acestor rinduri, ca si pachetul de legi actualmente in dezbatere sa marcheze o normalizare, in sensul unei stabilizari macar relative a sistemului. Pentru ca intr-o atmosfera de neincredere si suspiciune nu se mai poate lucra.
ENGLISH ABSTRACT
Education. Liviu Calburean takes a close look at the way masters degrees and PhDs are granted and finds fault with the university system.
Articolul a fost publicat in OBSERVATOR CULTURAL - saptamanal de informatie si analiza culturala, nr. 133 (390) - 20-26 septembrie 2007, rubrica INVATAMANT.
